Ionuț

Să fii artist înseamnă o mulţime de lucruri. Cumva toată înnăbuşeala asta mimând perfect jocul vieții. Înseamnă să fii tu. Înseamnă să riști pentru principii, nu să nu-ţi pese de piedici, înseamnă bucuria vieţii, înseamnă durerea vieţii, haosul, lipsa perpetuă de logica a ei, saturată de ordine, nedreptăţi şi inegalităţi. Puterea Divină, întrevăzuta cu timiditate printr-o mică spărtură de cer, ne dă putere şi sens. Ne învaţă să iubim. Mai ales omul. Cred că am venit pe Pământul ăsta să iubesc.
Dragi cititori, aceste rânduri vor încerca să cuprindă în esență lor un om, o emoție, un drum!

M-am născut în oraşul Iași, unde am copilărit, și unde încă copilăresc la momentul de față.

Ioan Mangalagiu mă numesc, un bagaj viu de experiențe ce se aseamănă mult cu valurile capricioase ale mării, sau mai viu, asemănător copiilor între 5 si 8 ani cu care lucrez: 2 minute stau liniştiţi, 10 minute triplu salt prin sală. Am umblat, am căutat, am experimentat multe cu mine, înainte ca profesia de profesor de educație fizică să mă aleaga pe mine.

Am ajuns astfel printre multe altele să fiu identificat prin diferite cuvinte ca: dansator pe scena, capoeirist, coregraf, artist, luptător, pugilist, monitor, acrobat, parkourist, entuziast, om.

În egală măsură aş rezuma totul într-un cuvânt: eu.

În prezent, deși încă student la facultatea de Educație Fizică și Sport, activez în calitate de instructor-asistent de Capoeira și profesor de dans. În multe privinţe asociez derularea vieţii cu un battle, adică, muzica pornește, faci un pas în mijlocul unei mulţimi uriaşe de oameni, și... hai, dansează! Deja frumusețea nu mai e competiţia, ci sentimentul, emoţia artei. Nu mai vrei să-l învingi pe cel din faţa ta, ci deja joci jocul vieții cu el, indiferent ce zic jurații. Găsim și în Capoeira aceeași situație. Fără jurați. Acolo poţi să te trezesti chiar lovit de un alt jucător!

Când mi s-a propus o colaborare în cadrul proiectului Alegria, nu am crezut că voi dispune de încrederea atâtor oameni, și o echipă aşa minunată. Şi totuşi, iată-mă! Sunt fericit ca am ocazia, iarăși, să fac ceea ce cred eu, ca mi-a dat Dumnezeu să fac: să lucrez cu copiii. Sunt fericit că am ocazia să lucrez din nou cu mentorul meu în această profesie şi desigur, în Capoeira, unde şi-a dedicat trupul, timpul și sufletul pentru a transmite unei generații moștenire aşa frumoasă.

Exact asta intenționez să fac și eu.
Aş spune că:
„Lipsa totală de ordine a vieţii, te duce cu paşi mici, pregătiți, exact unde trebuie să ajungi.”

Arta e cine sunteti în fiecare zi.
Pace,
Ionuț.