Florin

Timpul petrecut cu copiii, cu adolescenţii este un timp de o importanţă veritabilă. Ei au nevoie de modele, de susţinere, de ajutor. Misiunea mea nu este aceea de a le uşura drumul ci de a-i ajuta să înţeleagă viaţa ca o persoană resposabilă, săritoare şi harnică. Să-şi construiască vise dar să şi muncească pentru ele. Să nu critice, să ajute şi să inspire. Voi puteţi schimba în bine faţa lumii! De ce să n-o faceţi?

Unele întrebări care mi-au fost adresate în diferite etape ale evoluţiei personale - copil, adolescent, adult - ca de exemplu „Ce vrei sa faci în viaţă: sport sau şcoală?” / „Alegi şcoala sau activitatea sportivă?” „Crezi că prin sport realizezi ceva în viaţă?” etc. au primit răspunsul meu exact la momentul respectiv. Scurt şi concis: Da!!! Nu am lăsat să treacă timpul pentru a convinge pe cineva sau pe mine. Am simţit că sportul fără şcoală şi invers nu mă pot împlini ca om.

Cele două activităţi au avut un traseu ascendent, împletindu-se armonios pe toată durata studiilor şcolare şi a activităţii sportive de performanţă în cadrul Clubului Politehnica Iaşi. Studenţia din cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport mi-a oferit un nou orizont al cunoaşterii şi dezvoltării personale. După finalizarea studiilor universitare, cariera de profesor la Liceul cu Program Sportiv Iaşi s-a îmbinat cu munca de antrenor la diverse grupe de copii şi juniori cu care am obţinut rezultate frumoase de-a lungul anilor. În anul 2001 viaţa mi-a oferit o oportunitate şi în acelaşi timp o provocare: munca în calitate de cadru didactic la facultatea pe care o absolvisem cu bucurie în urmă cu ceva ani. În paralel cu evoluţia profesională în ierarhia universitară, munca de antrenor a continuat la echipele reprezentative de fotbal ale UAIC cu care am obţinut rezultate remarcabile la nivel naţional şi chiar international. Implicarea în munca de antrenorat la echipa de futsal a Iaşului, organizarea şi participarea la numeroase proiecte studenţeşti de team building, workshop-uri, competiţii acţiuni sportiv-educaţionale şi umanitare mi-au oferit deopotrivă, experienţe utile şi momente unice de împlinire şi bucurie.

Studiile doctorale centrate pe cercetarea culturii organizaţionale într-un camp sportiv mi-a oferit şansa maturizării profesionale şi valorizarea cunoştinţelor şi experienţei construite în anii anteriori.

Pot afirma acum, dupa aproximativ 25 de ani de carieră didactică, în dubla postură de om care iubeşte sportul dar şi de părinte, că bucuria participării într-o tabară este nepreţuită. Considerată în măsură semnificativă de copii şi adolescenţi cel mai palpitant şi atractiv spaţiu, tabăra atrage ca un magnet an de an, „producând” cele mai plăcute şi intense amintiri. Este locul unde au loc aventurile magice, trăirile intense şi experienţele care marchează profund amintirea camperilor. Activităţile sportive inedite, provocările, prieteniile legate, ambientul natural, concursurile şi distracţia contribuie la construirea unor spirite deschise, empatice şi creative. Comunitatea şi comuniunea formată vor depăşi timpul şi spaţiul taberei. Ele vor însoţi copilul, adolescentul în viaţa de zi-cu-zi şi îi vor oferi încredere în propriile forţe, amintiri preţioase şi un zâmbet în suflet.

Pentru orice copil sau adolescent, tabăra înseamnă emoţie, surpriză, autocunoaştere, realizare, dezvoltare. Sunt bucuros, privilegiat şi onorat de şansa de a contribui prin munca şi pasiunea mea la construirea unor caractere puternice şi creative!

Al vostru sincer Florin,
profu’ de viaţă!.